Copilul din canal
| Copilul din canal e un intrus Ce s-a nascut fara sa-si ceara dreptul. O mama fara suflet l-a adus, Dar nu i-a dat nici inima, nici pieptul. L-a parasit atunci intr-un spital La doar o zi de cand din ea se rupse Si se lasa purtata iar de val Iar el zvarlit din loc in loc crescuse. Cu painea intristarii l-a hranit In casele de trista rezidenta, La baie cu furtunul l-a clatit Si l-au disciplinat fara clementa. Atras de mic de-al liberatii dor Cand desena vapoare pe hartie Porni sa isi croiasca-un viitor: Copil batran, fara copilarie! Si-l vad prin noapte ca un pipirig Nedespartit de punga ucigasa, Satul de foame, tremurand de frig, Carandu-si saracia intr-o plasa. | Tarandu-si existenta de hoinar Prin trenuri reci si sali de asteptare, Ei il numira cinic „boschetar”- O specie in curs de dezvoltare. Din strada va ajunge-n puscarii Caci va lua o piata pentru o paine Cand n-a avut si el ca alti copii Parinti sa se-ngrijasca pentru maine. Familia, parintii iubitori, E dorul ce intr-una il framanta: Sa fie intre frati si-ntre surori, Sa fie invatat din cartea sfanta. Suntem un neam crestin si suveran Intrand in europa si in lume Dar cine se coboara-n subteran La fiii Romaniei fara nume. Copilul din canal e-un anonim, Nu i-am putut gasi genealogia Dar l-am numit simbolic „Osim” Si-n inima ii port fotografia. |
Petru Dugulescu